3 CENTRALA4

Expoziția NOCTIS TEMPORE TEMPUS, *Prezențe efemere*, explorează modul în care, odată cu căderea nopții, începe ceea ce am putea numi Anotimpul nopții — momentul în care începem să căutăm „lumini” și, poate chiar fără să le căutăm, acestea apar sub diverse forme; inspirația capătă un caracter diferit în acele momente de după instalarea liniștii, când activitatea zilei încetează și începe un alt mod de a fi, de a simți și de a percepe. De data aceasta, ne oprim cu toții câteva clipe pentru a „asculta”, a înțelege și a vedea ce fel de lumină emană din aceste două instalații sculpturale, aceste prezențe efemere, „Ostașul” și „Pădurea”, care, atât prin materialele naturale folosite în crearea lor – aflate într-un proces continuu de dezintegrare și dispariție –, cât și prin însăși natura temporară a acestei expoziții, ne invită la un anumit tip de contemplare.
Vorbim mereu despre timp, și totuși timpul rămâne una dintre cele mai fascinante și misterioase dimensiuni ale existenței umane. De la fizică la filosofie și artă, modul în care percepem și definim timpul ne modelează întreaga viață.
Tsvetelina Angelova și Dorian Bolca, doi tineri artiști din scena artistică contemporană, ale căror preocupări artistice converg și se întrepătrund nu doar prin materialele și tehnica folosite, nu doar prin mijloacele de expresie, ci și prin filosofiile care stau la baza acestor preocupări, ne lasă o mărturie prin care intenționează să trezească în noi anumite conștientizări.
Aceste prezențe efemere în timpul nopții sunt martori ai conștientizărilor noastre și, în același timp, noi suntem martori ai mesajelor lor. În absența artiștilor, lucrările lor vorbesc de la sine, deschizând calea către dialog.

ÎNTÂLNIREA CU SINE

Laboratorul Iubirii — un spațiu viu de scris, dans și creație, în care corpul, emoția, mintea și sufletul se întâlnesc.

În cadrul Nopții Albe a Galeriilor, Laboratorul Iubirii își deschide porțile pentru două seri în care arta nu este doar privită, ci trăită.

Între 18:00 și 00:00, poți intra, privi, scrie, dansa sau pur și simplu să fii.

20:00–21:00 | SCRIS

Vei găsi un material de lucru din NEW ERA OF ME – Jurnalul Iubirii, cu exerciții, informații și întrebări care te invită să te apropii de diferite părți ale tale — corp, emoție, minte și suflet.

Nu trebuie să știi ce să scrii. Doar să fii sincer cu tine și să vezi ce apare.

21:30–22:30 | DANS

O oră în care muzica și corpul devin limbaj. Nu trebuie să dansezi „bine”. Doar să te miști, să respiri și să lași corpul să spună și el ceva.

Oana va fi prezentă pe parcursul celor două seri, pentru a întâmpina oamenii, a susține spațiul și a fi alături de cei care aleg să scrie, să danseze sau pur și simplu să stea.

Foile, exercițiile, muzica și spațiul sunt pregătite. Tu doar vino. Laboratorul Iubirii nu este doar un loc. Este o invitație la întâlnirea cu tine prin creație. Poate vei scrie. Poate vei dansa. Poate vei descoperi o întrebare.

Și poate, pentru câteva clipe, vei simți că arta nu este doar ceva ce privești, ci ceva ce trăiești.

Când (re)apare poezia?

Dia/kritik pornește de la o întrebare: ce se întâmplă cu poezia atunci când părăsește mâna celui care a scris-o și ajunge în vocea altcuiva?

Un titlu care evocă procesul de transformare prin poezie, o căutare a sinelui printre cuvintele care se lasă abandonate, dar care totuși se regăsesc, cândva într-o formă sau alta.

Pornind de la scrierile poetice ale profesorului Florin Costea primite prin corespondență, Darius Buz:quiat alege în mod conștient să le transmită mai departe publicului, ca o inter mediere între autor și cei care se deschid pentru a capta sensul acestor poezii. Dialogul între autor și public, are o calitate de prezență a autorului doar prin versurile scrise de el, în absența fizică în acest moment, versuri care vorbesc prin cel care le recită.

Prezența autorului nu mai este una fizică, ci se păstrează prin cuvintele pe care le-a scris. Versurile îi țin locul, îi poartă vocea și continuă să existe prin cel care le rostește.

Recitarea devine, în acest sens, mai mult decât interpretare. Este o formă de reapariție: poezia trece din corespondență în voce, din intimitatea paginii într-un spațiu comun, dinspre cel care a scris-o spre cel care o ascultă.

Dia/kritik se află tocmai în această ruptură și continuitate: între autor și interpret, între scriere și rostire.

Poate că poezia (re)apare tocmai atunci când cuvintele cuiva își găsesc o altă voce prin care să continue să existe.

Dia/kritik există în spațiul dintre aceste prezențe: între ceea ce a fost scris și ceea ce este auzit, între sensul intenționat și sensul descoperit, între cuvânt și momentul în care acesta încetează să mai fie doar cuvânt, fiindcă momentul de spoken-word va fi urmat de un set muzical. Music set-ul nu funcționează ca acompaniament al poeziei, ci ca o continuare a procesului ei de transformare.