5 Complexul Muzeal Arad

Pinacoteca juxtapune pictură cu apartenență la spațiul central-european încadrată cronologic secolului XIX. Definitorie pentru lucrările selectate din colecția de artă europeană a muzeului, constituită în mai bine de o sută de ani, este influența importantelor centre artistice (Berlin, Dresda, Düsseldorf, München, Viena, Budapesta, Paris), percepută prin estetica curentelor care s-au succedat sau au coexistat: romantism, academism, realism.

Expoziția este configurată în jurul a două lucrări subsumate conceptual historicismului. Tripticul, impresionant prin dimensiune (399x1300 cm) – una dintre cele mai mari lucrări, mobile, cu subiect religios din estul Europei – și prin mesajul dramatic transmis de interpretarea scenelor regăsite în istoria Noului Testament (Coborârea de pe cruce, Cortegiul, Plângerea), pictat de Feszty Árpád între 1898 - 1900, a fost expus, pentru prima oară, în martie 1901, la Academia de Arte Frumoase din Florența, oraș unde artistul a finalizat lucrarea. În toamna aceluiași an, a fost itinerat la Berlin și Dresda. Din ianuarie până în martie 1902, tripticul a fost văzut în Budapesta, la Műcsarnok, iar un an mai târziu a fost cumpărat de statul maghiar. După ce a ajuns în pinacoteca Palatului Cultural din Arad, în 1913, a fost expus până în 1954, când, din pricina ideologiei comuniste, a fost acoperit cu un perete fals. În 1977, pânzele rulate pe un tambur au fost retrase în depozit. După 45 de ani, din luna mai 2022, lucrarea este accesibilă publicului.

Pictura care ilustrează simbolic momentul predării lui Matia Corvin, ținut captiv la curtea lui Jiří Poděbrady (guvernatorul Boemiei), către delegația maghiară și înmânarea sabiei regale de încoronare (9 februarie 1458), semnată  Liezen-Mayer Sándor,  se regăsește printre compozițiile realizate cu scopul de a glorifica istoria națiunilor. Databilă 1895, premiată cu medalia de aur la expoziția Millenium (Budapesta, 1896), lucrarea a ajuns la Arad în 1913, a fost expusă până în 1959, iar mai apoi povestea ei a fost comună cu cea a picturii lui Feszty.

Artistul cel mai apreciat de istoriografia maghiară și nume cu rezonanță în istoria artei europene,  Munkácsy Mihály se distinge în contextul expunerii prin trei picturi aparținând perioadei pariziene, când creația sa era considerată deja operă consacrată.

Portretele de factură Biedermeier sau academică, peisajele romantice, scenele de gen marcate de realismul francez ori de cel exersat în mediul münchenez, pictate de Joseph August Schoefft, Barabás Miklós, Orlai Petrich Soma, Than Mór, Szamossy  Elek, Lotz  Károly, Telepy Károly, Hans Thoma, Kelety Gustáv, Marastoni Jakab, Zemplényi Tivadar, Olga Wisinger, Oswald Achenbach, Joseph Wopfner, aduc în actualitate modul în care o societate s-a raportat la estetica vremii sale.