str. Pacurari 108
Galerie
Program
- Vin 02.10 18:00–23:45
- Sâm 03.10 18:00–23:45
- Dum 04.10 18:00–23:45
-
Roads
Instalație · VERNISAJ la NAG
Eugen Alupopanu
Roads - Jurnal de bord
2018 – 2025
„The road itself is a poem; life is just walking”
Proiectul ROADS își propune să găsească noi formule de expresie la granița dintre artele vizuale, în special desenul de notație și practicile performative. Notarea suprapusă, realizată direct din mers, transformă elementele receptate vizual într-o rețea de semne ce compune structura afectivă a peisajelor.
Timpul petrecut pe traseu devine vehicul performativ și formă de expresie în sine. Fiecare gest, fiecare duct al liniei se mulează pe dinamica drumului și creează un spațiu irepetabil. Traversarea peisajului, a trece prin cadrul însușit, a intra în propriul spațiu, fizic și mental, devine prin desenul performativ o formă de autocunoaștere. Acest work in progress lărgește modul de a privi din interior prin dicteul automat, în timp ce stimulii exteriori se inserează și interferează direct în timpul actului creativ, sub forma mesajelor text sau a frânturilor de conversație.
Ca orice demers desfășurat pe o perioadă lungă, a fost firesc să înceapă ezitant și să sufere multiple transformări. Inițiat aproape inconștient pe drumul spre București, dintr-o încercare de a-mi îmblânzi frica într-o noapte de iarnă în munți, când înaintam prin ninsoare ca într-o pungă de vată aruncată într-un întuneric fără fund, experimentul a devenit scop. Am plecat de la o întrebare simplă: ce rămâne dintr-un drum după ce l-ai parcurs? Și mai ales: cum te raportezi la peisaj și la desen în timpul deplasării, paradoxal, stând așezat?
Prima parte a fost menită să rezolve căutări tehnice. Primele trei drumuri au urmărit găsirea unei formule standard; la al patrulea am introdus timpul (cu tot cu pauze) ca măsură performativă. Am schimbat formate, suporturi de hârtie și instrumente până am găsit formula care să-mi îndeplinească așteptările. La acest proces s-au adăugat pe parcurs, traseul, reflexiile și detaliile care m-au marcat.
Desenele se revelează de la sine, populate de povești trăite la limită. Fiecare drum vine cu propria dramă, cum este desenul realizat în momentul în care trebuia să-i dau mamei vestea că fratele meu a murit, sau cel purtând amprenta degetului mare de la mâna dreaptă, lăsată ca mărturie a accidentului de la Ruginoasa. Replicile copiilor, ale Cristinei sau ale mamei mele cuceresc spațiul paginii și devin casete de text cu o mare încărcătură emoțională.
Astfel, proiectul s-a transformat într-un jurnal performativ, o arhivare a emoțiilor generate de situațiile personale trăite pe drum. După șapte ani am decis să-i pun punct. Am rămas cu 263 de desene performative, rezultatul unui timp înscris de 341 de ore și 38 de minute, parcurs în 84 de drumuri, o cronologie a prezenței dublată de un timp rămas nenotat