6 Dragoste_Gallery

Știu cum merge treaba cu textele de prezentare: lumea vine, se uită la artă, dă din cap inteligent și pleacă.

În 11 ani de când organizez noaptea galeriilor în Sibiu, pe aici abia dacă au trecut 10 oameni pe an. Vineri au fost 7, azi sâmbătă 4. Da’ de ce să mai depun efort dacă voi nu vă sinchisiți să veniți? Anul ăsta m-am transformat într-un tip pragmatic și nu mai dau energie degeaba. Așa că n-am mai pierdut timpul făcând încă un text filozofic - plus că am fost ocupat cu organizarea NAGS și n-am avut timp scriu ceva decât rândurile astea pe ultima sută. N-am avut timp nici de expozitia mea, ca-n fiecare an de altfel. Oricum n-o s-o vadă mai nimenea pentru că am observat că nu găsesc oamenii galeria, intră prin alte ganguri și renunță deși am la frontispiciu reclamă led. Am vrut să iau people stopper-ul la un moment dat din mașină, ca să-l pun în fața galeriei să vă ghideze, dar am renunțat că erau prea multe bagaje peste el și era prea mare efortul să-l scot pentru 0 trecători. Am vrut să aduc și merchendise, câteva tricouri să le vând, dar cui, că nu trece nimeni.

Mai bine lucrez la comanda de 82 de tricouri pe care le am de scris cu Dragoste. E mai importantă că de acolo vin banii cu care plătesc spațiul. De aceea o să stau maxim până la opt-nouă, n-o să pot până noaptea târziu ca anii trecuții când stăteam în frig așteptăndu-vă, că spațiul meu nu are calorifere, e mai minimalist - dacă e să fim în tema Nag. Nici nu trebuie să fiu la galerie dacă e până acolo, se poate vedea și din vitrină lucrarea, luminată de lampa mea de veghe din copilărie, până la 12. Că fac economie. Și statementul pe geam. Vă descurcați.

Trebuie să plec că am de făcut și 6 hârtii manuale de 50 pe 70 cm pentru cineva, noroc că n-a trebuit să mai fac și pentru hărțile NAGS, ca anul trecut când am făcut 300 hârtii, că altfel nu m-ați mai fi prins la galerie deloc.

La ediția asta sunt pe remote mode, m-am aliniat 100% cu viziunea și conceptul național NAG (care presupune trecerea înspre o comunicare pur digitală, minimalistă, axată pe text - conceptul „DECÂT TITLURI”). Din motive de coerență conceptuală și de imagine pentru întregul eveniment, nu am folosit materiale tipărite (afișe, flyere sau hărți fizice) și am mutat harta pe site ca să folosiți telefonul pentru a vă ghida.

Și hai să zicem totuși că am depus un minim de efort în caz că mă caută cineva pe hartă și vrea să vadă ce expun, ca să găsească o saltea minimalistă dar evaluată la 5000 de euro care a devenit lucrare de artă conceptuală după ce am dormit pe ea 5 zile spre drumul la Art World Fair Marbella în iulie-august anul acesta.

Povestea e că la sfârșitul lunii august m-am întors în țară și am trecut pe la galerie s-o las că n-aveam unde să o țin. Iar apoi am agățat-o de perete, că se potrivește cu contextul Nopții Galeriilor: noapte, saltea, dormit, nopți albe petrecute pe drum?

Nu de alta dar galeria mea Dragoste Gallery nu expune doar în Sibiu, ci și la târguri de profil din afara țării, unde se cumpără lucrări, spre deosebire de România unde doar se vizualizează. Totuși eu trăiesc doar din vânzare de artă - nu din side jobs și cum am nevoie să plătesc chiria, trebuie să merg peste tot în lume dacă vreau să supraviețuiesc. Uitați-vă la spațiile nesustenabile cum se desființează pe capete. De asta poate sunt uneori, mai tăios cu umor negru. Că trăiesc doar din asta. Și știu care-i realitatea, nu trăiesc în bulă. Nici nu depind de scena locală ca să fiu vizibil. Și îmi permit să spun lucrurilor pe nume pentru că nu am sponsori, banii lor nu-mi închid gura, eu mă autofinanțez. Și în ciuda tuturor sunt singurul artist-galerist sibian care participă cu galeria pe scena internațională de artă vizuală.

Așa că, pentru cine vrea să vadă salteaua pe care am călătorit 5 zile cu mașina spre Marbella, unde am expus 100 de lucrări și am vândut 4 (fiind singurul de la târg care a vândut atâtea), atunci bine.

Dacă nu, iarăși bine. Și dacă nu citești textul ăsta, e și mai bine. Eu oricum îmi văd de drumul meu.