Splaiul Peneș Curcanul 4-5, Timișoara, 300124
Hub Creativ
FABER este un centru cultural independent, fondat de un grup de antreprenori timișoreni din domeniile arhitectură, IT și social-cultural. Încrederea în potențialul Timișoarei și dorința de a contribui la consolidarea industriei creative din oraș i-au adus împreună, în 2017, când au decis achiziționarea halei industriale din complexul AZUR și transformarea ei în clădirea FABER . În clădirea FABER își desfășoară activitatea în jur de 20 de companii și echipe de freelanceri din industriile creative - arhitectură, design, producție 3D, producție textilă și muzicală, creatori de conținut. Organizațiile culturale și companiile găsesc la FABER spațiul creativ, potrivit pentru organizarea de evenimente proprii de dimensiuni medii și mari. Din 2020, de la inaugurarea clădirii, echipa FABER a devenit și un creator de conținuturi socio-culturale, vizuale, experimentale, artistice și muzicale. Principalele linii de program FABER - design și muzică sunt curatoriate de Martina Muzi, designer și profesor de design și Florin Unguraș, co-fondator al festivalului TMBase.
Capacitate maximă: 100 persoane
Website ↗︎ Website ↗︎ Facebook ↗︎ Instagram ↗︎
Program
- Vin 02.10 14:00–20:00
- Sâm 03.10 10:00–20:00
- Dum 04.10 10:00–20:00
-
Cinci Hectare
Design · DESCHIS și la NAG
Titlul expoziției pornește de la un prag definitoriu pentru agricultura românească. Potrivit Anchetei structurale în agricultură din 2023, 90% dintre cele 2,82 milioane de exploatații agricole au mai puțin de cinci hectare, dar lucrează doar 22,9% din suprafața agricolă. Fermele de cel puțin 50 de hectare reprezintă 1% din total și lucrează 53,1% din teren.
Diferențele privesc și accesul la tehnologie, finanțare și infrastructură. Cercetarea sociologului Norbert Petrovici urmărește traseul cerealelor de la fermă la procesatori, depozite, comercianți și piețe financiare internaționale. Ea arată că prețurile se stabilesc în mare parte departe de locul producției, în timp ce o parte importantă a riscurilor legate de investiții, vreme și recoltă este suportată de fermieri și de gospodăriile lor. Datele colectate de utilaje, imaginile din satelit și platformele digitale pot crește eficiența, dar introduc noi dependențe față de echipamente, software, standarde de date și rețele de distribuitori.
„Cinci hectare ne oferă o măsură concretă prin care putem pătrunde într-un sistem mult mai amplu", explică Martina Muzi, curatoarea Design Signals. Potrivit ei, designul ne poate ajuta să urmărim aceste relații pornind din Timișoara și să înțelegem mai ușor structura sistemului agroalimentar.
Cercetarea a continuat prin vizite la ferme, fabrici, piețe, brutării, livezi și institute de cercetare din Timișoara și din Banat. Designerii invitați au dezvoltat șase proiecte care transformă structurile economice și tehnologice în obiecte și experiențe accesibile publicului:
Amintiri destrămate (Alina Turdean) pornește de la rețetele, cunoștințele și poveștile comercianților din piețe, ale micilor fermieri și ale membrilor unor cooperative din Timișoara și Armeniș. Proiectul reunește un caiet din hârtie veche, rețete brodate pe pânză de in și tacâmuri din lut, făină, fân și cereale.
Până asudă grinda (Bruno Baietto) folosește pâinea de la Pită de Pecica și de la brutăria Prospero ca mulaj temporar pentru obiecte din sticlă suflată. Acestea păstrează urmele coajei, miezului și fermentației.
Himera (Studio NOFF) transpune tehnicile de altoire a prunilor, care au contribuit la păstrarea soiurilor locale din Banat, într-o colecție de veselă ce încorporează altoaie din pruni locali.
Heavy Duty (Studio Eidola) reproduce compactarea solului pe cernoziomuri din județul Timiș. Fisurile sunt umplute cu var, iar o reacție chimică temporară face vizibilă pierderea spațiilor prin care ar circula apa, aerul și organismele vii.
Mușchii (Alexandra Lăcătușu, Ioana Man, Yaoyao Meng) creează suprafețe poroase din celuloză rămasă de la uleiul de floarea-soarelui și praf de piatră. O stație de cultivare traduce în sunet activitatea fotosintetică a mușchilor.
Drumul oilor (Roberta Di Cosmo) transformă un jgheab pentru oi într-un echipament de preparare a brânzei. Lucrarea leagă păstoritul de schimbările climatice, de dezvoltarea urbană și de accesul tot mai fragmentat la pășuni.
Expoziția este amenajată ca o piață, cu rol de informare și cercetare. O structură de tuburi metalice formează vitrine și conectează poveștile, iar obiectele familiare devin puncte de acces către rolurile mai puțin vizibile ale datelor, reglementărilor, climei și logisticii. O vizualizare bazată pe cercetarea lui Petrovici urmărește circulația recoltelor, prețurilor și riscului între fermieri, procesatori, traderi și piețele internaționale. Sunt incluse și trei eseuri video despre utilaje, irigații și îngrășăminte, precum și propunerile studenților din cadrul Young Matters pentru agricultura urbană.